La Agenția de Ocupare a Forței de Muncă, directorul Békési Csaba își face treaba. Cam așa ar trebui să arate toți șefii din deconcentrate dacă partidele ar avea obraz și nu ne-ar inunda cu loaze și oameni puși pe pile. Békési organizează târguri unde firmele scot la mezat mii de locuri de muncă și face analize pertinente cu privire la tendințele din domeniu. În Bihor, e o adevărată tragedie cu forța de muncă...
Când s-au amplasat cuiburile de flori și ghivecele uriașe cu plante decorative în Piața Unirii, Piața Ferdinand și pe strada Iosif Vulcan, imediat s-a luminat locul. Dacă acestea ar fi fost puse și pe malul stâng al Crișului, lângă Primărie, devenită zonă de promenadă, zona centrală ar fi arătat și mai bine.
Biserica locală a intrat în fibrilații când a auzit că preotul Ciprian Mega, care s-a luat de sutană cu reprezentanții Satanei în amvon, va lansa un film în care dezvăluie laturile ascunse ale slujitorilor altarului. După ce am văzut filmul mi-am dat seama că onor preoților le-a cam țâțâit fundul degeaba, căci aspectele atinse din viața Bisericii sunt mai degrabă financiare și nu sentimentale. Așa că, sfințiile voastre, îndemnați junii să vină să vadă filmul, dacă nu aveți curajul să proiectați pelicula prin biserici și catedrale!
Un agent șef în vârstă de 38 de ani a fost reținut pentru șantaj, trafic de influență și fals. Domnul Valentin Potre, polițist din 2006, a fost surprins în flagrant când stătea de șase, în timp ce fratele său dădea o spargere.
A fost ceva iureș la ITM, unde mai multe angajate colectau banii de la agenții economici prinși cu musca pe căciulă și dădeau o parte din obol șefei lor, Nadia Racz. Până la urmă lucrurile s-au mai calmat, în sensul că angajatele au dat-o în primire pe șefă, iar aceasta a primit doar control judiciar din partea Justiției.
Au fost foarte puține voci critice despre ediția recentă a Toamnei Orădene, rebotezată Festifall. Ediția 2023 a cam avut de toate, organizatorii intuind că nu toți orădenii își rup nasturii de la cămașă pentru Lori de la Onești, ci unii preferă un vin și un jazz pe malul Crișului.
Ce poate fi mai minunat decât să ai ocazia de a face cumpărături în hipermarketuri germane, austriece, franceze sau englezești cu convingerea că ești tratat la fel ca orice cetățean al Europei? Marile lanțuri de magazine, care au modificat radical modul românilor de a face cumpărături, au reușit să ne facă dependenți de ele. După ce nada a fost aruncată, s-a trecut la faza: afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul...
Ghinionul Oradiei este că marile parcuri ale orașului se află în centru, în timp ce grosul populației trăiește în cartiere. Norocul a făcut ca cimitirul Olosig să fie transformat în parc, că așa au și cei din Rogerius un petic de iarbă verde. Nu de același noroc se bucură, însă, cei din Ioșia și din Nufărul, căci lucrurile cu mult așteptata grădină urbană nu stau prea bine.
Sunt situații în care orădenii se revoltă împotriva soluțiilor tehnice alese de Primărie la diverse investiții, dar fără să înțeleagă substratul. De exemplu, a fost mare scandal cu străzile din zona Armatei Române lăsate în nămol toată iarna, spre disperarea riveranilor. Numai că acolo Primăria avea și ea partea de dreptate. Proiectul inițial era fără canalizare pluvială și abia după ce s-au obținut bani și pentru aceasta, s-a putut termina lucrarea. Era aiurea ca după ce asfaltează să se trezească că mai trebuie spart carosabilul pentru apa de ploaie...
Promenada de lângă Primărie e vandalizată de graffiti, malurile Crişului sunt asaltate de băieţi cu testosteron exacerbat care distrug filigoriile şi copacii, semn că noii giboni orădeni sunt croiţi genetic să sape şanţuri şi să care mortar, nu să stea pe malul apei şi să asculte muzică. Cum niciun astfel de individ nu şi-ar permite asemenea vandalizări în Germania, de exemplu, e clar că sistemul nostru este greşit, iar Primăria se dovedeşte incapabilă să garanteze siguranţa investiţiilor sale.
În numele locuitorilor acestor meleaguri, vă rugăm respectuos să opriți continuarea lucrărilor la drumul de legătură Oradea - Sânmartin până nu se vor clarifica toate problemele legate de mediu. După cum bine știți, presa a relatat că în decurs de câteva zile un urs tânăr, de circa 200 de kile, care acum precis e mai gras, a ucis prin sfâșiere un număr însemnat de capre ce aparțineau țăranilor din zona Sânmartin.
Când s-au trasat granițele după Primul Război Mondial, unul dintre argumentele înglobării Oradiei în România Mare a fost și criteriul feroviar. Măcar pentru atât și ar fi trebuit să punem accent pe cea care se numea pe vremuri a doua armată a țării. Numai că la noi vara te coci în vagoane, iarna îngheți în ele, iar întârzierile sunt atât de mari că bieții călători nici nu și-au dat seama că ceferiștii au declanșat acum două săptămâni o grevă spontană.
Și a venit ziua meciului cel mare. Așa cum era de așteptat, bihorenilor le-au tremurat picioarele în meciul cu băieții antrenați de Gigi Becali. Pe undeva, este explicabil. După ce joci derby-ul cu Șomcuta Mare, unde, la ei acasă, meciul întârzie o jumătate de oră pentru a putea scoate gâștele de pe gazon, când după meciul cu FCSB te așteaptă acasă un examen greu cu băieții din Periam, sigur că nu dai totul pentru o competiție totuși secundară, precum Cupa României...
Toate cele 10.000 de locuri scoase la bătaie au fost vândute, semn că brandul FC Bihor are un potențial uriaș. Ar fi păcat ca, pe lângă tradiționalele echipe de baschet și polo, să nu încercăm marea cu degetul și la datul cu piciorul în minge (mi-e frică să spun că ceea ce se practică azi în România se poate numi fotbal).
Dacă la nivel național practic nu mai sunt așteptări, de când liberalii au încăput pe mâna celui mai toxic președinte de țară de la Gheorghiu Dej încoace, mă așteptam ca măcar în Bihor, unde „partidul liberal e în toate, în cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare”, să avem o reacție...
Dacă dai cu ochii roată în Piața Unirii, e imposibil să nu observi nenorocirea aia de clădire, colț cu strada Avram Iancu, ce strică imaginea întregului centru. Biata clădire din Piața Unirii nr. 7 a fost lăsată în părăseală pe motiv că pe acolo urmau să treacă buldozerele Primăriei din dorința de a face din strada Avram Iancu un drum cu patru benzi până în Parcul Bălcescu.
Cifrele nu mint. Aproximativ 20% dintre cei care stau la case nu produc gunoi și mii de firme orădene sunt în aceeași situație. Nu produc sau, mai exact, în acest an n-au scos pubelele pentru golire. Fenomenul ar putea revoluționa întreg sistemul de colectare a deșeurilor, și asta nu doar la nivel local, ci național și chiar mondial!
Acum a venit rândul piaţetei Cazaban să fie luată la puricat, iar oamenii îşi dau cu părerea despre plusurile şi neajunsurile lucrării. Nu e normal ca discuţiile să înceapă după ce s-a terminat investiţia. Aici Primăria e vinovată, pentru că dezbaterile sunt puse la ore imposibile, doar de dragul de a bifa o acţiune de altfel obligatorie...
Ce-i drept e drept: când obținem succese în domeniul educației, trebuie să le remarcăm. Nu e vorba că a intrat Sorbonica în topul 1000 Shanghai al universităților de pe mapamond, nici că s-a făcut vreo mare descoperire, în afară de descoperirea acoperișului Bibliotecii Universitare. Și nici de faptul că, după mărirea salariilor dascălilor, procentul de analfabeți funcțional al elevilor a ajuns mai scăzut decât cel al profesorilor...
La cum arată acum lucrurile, doar cei născuți după 1980 vor apuca să meargă de la Oradea la Cluj pe autostradă. S-a scos la licitație ultimul și cel mai greu tronson din autostrada Borș-Cluj, care presupune și un tunel de peste 2 kilometri. Proiectare și execuție 60 de luni, adică 5 ani. Cu contestații, cu târguieli și ruperi de contracte, mai repede de 10 ani nu vom avea gata drumul de mare viteză!
Spre deosebire de predecesorul său, primarul Florin Birta iese din bârlog și pentru a discuta cu oamenii de prin cartiere. Și a mers acolo unde e acum punctul cel mai fierbinte, în „sectorul agricol” Nufărul, unde băștinașii sunt revoltați că, între două blocuri inundate de verdeață, edilul voia să croiască un drum pentru automobile.
E o mare „performanță” ca Primăria să ceară repararea Podului Intelectualilor în 8 luni, în condițiile în care o firmă puternică ar fi ridicat podul de la zero în 6 luni. Nu pot pricepe cum firme care-și dau cu stângul în dreptul mai sunt primite la licitații...
Oradea e un oraș prea mare ca să te poți deplasa doar pe jos sau cu bicicleta și prea mic ca să fie rentabil un metrou. Așa că strategia de transport în comun trebuie să se bazeze pe tramvaie și autobuze. Adică autobuzele să aducă populația din noile cartiere cât mai aproape de liniile de tramvai.
La intrarea în ţară au fost oprite zeci de TIR-uri încărcate cu gunoaie care abia aşteptau să ne polueze teritoriul naţional. România e locul potrivit pentru depozitarea gunoaielor pentru că legile sunt foarte blânde cu aceşti bandiţi care fac parte din mafia gunoaielor. N-am auzit de proprietari de firme româneşti priponiţi, nici de mijloace de transport indisponibilizate, ca să nu mai vorbim de percheziţii la expeditorii din străinătate.
Când i-am văzut pe finanțiști că pun de grevă spontană, am crezut că protestează pentru că nu sunt lăsați să-și facă meseria. România are cea mai mică rată de colectare a taxelor din Europa, iar dacă am fi măcar la nivelul Bulgariei nu ar mai exista nicio gaură în buget. Când colo, angajații luptă să nu-și piardă privilegiile.
Dacă ne luăm după clasamente, bazate pe cifre, nu pe păreri și impresii, Bihorul ocupă un loc fruntaș în topul celor mai vizitate județe. E normal să ne bată Litoralul și Brașovul, pentru că grosul turiștilor vine din Capitală. Nici Clujul nu e ușor de învins, de vreme ce numai Untold-ul aduce anual atâția turiști cât strânge sudul țării în câteva sute de ani. Îmbucurător este însă că am depășit deja Sibiul...
Am ajuns să vorbim despre investiții de sute de milioane de euro de parcă ar fi niște bani mărunți pe care i-am găsit pe fundul buzunarului. Pasajele, finanțate preponderent pe fonduri europene, costă o grămadă de bani, chit că tot nu vor rezolva problema traficului.
Am observat că toţi oamenii valoroşi care pleacă la Bucureşti în politica mare ajung, până la urmă, să se tâmpească. Mă uitam la Marcel Boloş, om de altfel respectat pentru ce a făcut în şi pentru Bihor, cum încearcă să ne prostească cu măsurile luate pentru, chipurile, faultarea aparatului bugetar.
Nu știu alții cum sunt, dar eu, dacă mă gândesc că iar se va întrerupe circulația tramvaielor când se va face pasajul de la magazinul Crișul, după ce s-a oprit mai bine de doi ani pentru lucrările din Nufărul și Centrul Civic, chiar îmi vine să-mi dau demisia din calitatea de pieton.
La ce furtună a măturat Oradea, e o minune că nu am avut cazuri mortale. Am avut noroc și pentru că foarte multe clădiri sunt deja renovate și n-au zburat cărămizile ca la demonstrațiile din Franța. Iar tradiționalele țigle sunt mai puțin dăunătoare decât acoperișurile de tablă...