Cei care au crezut că Ilie Bolojan se va linişti după un tur de forţă, în care s-au investit 200 milioane euro în măruntaiele Oradiei, se înşală. Ne aşteaptă pentru viitorul cincinal alte 200 milioane, numai bune de păpat, că tot vin de la Uniunea Europeană.
Pun pariu că nici 3% din populaţia judeţului nu ştie că Bihorul are un proiect mamut pentru managementul deşeurilor. E vorba de crearea unui sistem care să rezolve europeneşte problema gunoaielor. Costul? Cam 55 milioane euro, puşi la bătaie de naiva UE.
La noi, conform unui studiu, în ultimii doi ani numai în Bihor au fost prinşi zilnic câte trei gealaţi furând lemne. Şi pun pariu că e vorba de cei care fură cu zadia, roaba sau căruţa. Adevăraţii mafioţi fură cu peridocul, cu TIR-urile şi cu basculantele...
Eu sunt de acord că ar trebui umblat la salariile dascălilor, dar cu cap. În primul rând, trebuiau mărite salariile debutanţilor. Apoi, mărirea de salarii trebuia făcută în funcţie de rezultate. Nu e normal să măreşti şi salariile profesorilor care de ani de zile nu pot şcoli o loază aşa încât să treacă de Bacalaureat...
Foarte puţini orădeni ştiau cu adevărat cum arată Cetatea Oradea. Cu excepţia celor care au făcut armata acolo sau a vagabonzilor care cutezau să escaladeze impunătoarele metereze, pentru orădenii de rând Cetatea era un punct alb pe harta oraşului.
A trebuit ca Primăria să vrea să foreze un puţ de reinjecţie a apei termale ca să-şi dea seama că stăpânii de la Bucureşti ne-au vândut până şi pământul de sub picioare. Marii patrioţi de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale au concesionat mai mult de jumătate din Bihor firmei NIŞ Petroleum, puiuţ al inocentului concern Gazprom.
Dracul - sau ceasul rău - a făcut ca manifestaţia de marţea trecută, Critical Mass, să se termine prost. Puhoiul de biciclişti a parcat exact în inima şantierului din Piaţa Unirii, iar şeful de lucrare, un italian, când a vrut să iasă din piaţă, a acroşat câţiva participanţi la manifestare. A ieşit cu scandal, maşina şi faţa şoferului fiind şifonate de cetăţenii revoltaţi.
Cine a condus la viaţa lui şi altceva decât un cărucior de butelii ştie că orice investiţie are gradul ei de risc. Şi că, dacă vrei să te dezvolţi, nu aştepţi să strângi parale, ci te împrumuţi de bani. Nu este, deci, nicio tragedie că Primăria se apropie de gradul maxim de îndatorare, care e de 30% din buget...
Când pregăteşti un interviu cu un arab din Siria clişeele îţi aleargă prin minte. Te aştepţi să dai de un tip cu Coranul în mână şi eventual cu un rucsac în spate, care mai şi ticăie. Endocrinologul Rafik Khal, orădean din 1992, te întâmpină însă cu zâmbetul pe buze, aşa cum este mereu în micul său cabinet de pe strada Spitalului. Mândru de pacientura pe care şi-a format-o, totdeauna calm, vorbeşte frumos cu oamenii, îi ascultă, îi înţelege şi încearcă să-i ajute. "Germanii au dat lovitura: au luat ce e mai bun din valul de refugiaţi", afirmă el, legat de valul de refugiaţi din Europa.
În Oradea, repararea şcolilor a întârziat nepermis de mult, iar fondurile alocate sunt nepermis de mici. Dacă acum doi ani se dădeau 2 milioane lei pentru reparaţii, suma a scăzut la 1,7 milioane. În schimb, din pix, municipalitatea decide să dea 150.000 lei pentru lucrările la catedrala ortodoxă!
UDMR şi PPMT sunt două partide create pe criterii etnice, nicidecum doctrinare. Prin Bihor oamenii ştiu că primul e partidul lui Sanyi Kiss şi al doilea al lui Tokes. Deşi ambele spun că reprezintă minoritatea maghiară, li se potriveşte perfect zicala românesacă „Frate, frate, dar brânza-i pe bani”, căci între ele principala bătălie se dă pentru bani.
Încet, încet, ţara asta rămâne fără constructori. Cea mai proastă lege a achiziţiilor publice de pe mapamond desemnează câştigătorul licitaţiei în funcţie de preţul cel mai scăzut. Dar la valoarea neruşinată a şpăgilor, de 20-30%, lucrările practic nu se mai pot finaliza.
Pentru că ferma din Ioşia nu împuţea suficient de tare oraşul, patronii Nutripork au decis să deschidă o porcărie şi mai mare la Palota. Fără să stea prea mult pe gânduri, primarul comunei Sântandrei şi-a dat acordul, iar instituţiile Statului, la rândul lor, au eliberat avizele de funcţionare.
Hai să numărăm steagurile. Deci avem următorii medici priponiţi: de la Universitate unul. Unu! De la Casa de Pensii: 5. Cinci! De la afacerea cu reţete a medicilor de familie şi a farmaciştilor: 10. Zece! Şi, cu voia dumneavoastră şi a organelor de ordine, lista rămâne deschisă.
De ani buni Universitatea din Oradea se tot reformează. Dar reforma asta din interior, pe care o tot promit rectorul, senatorii şi marii dascăli, e sortită din start eşecului. E ca şi cum ai cere violatorilor din Vaslui să se introducă pedeapsa cu castrarea chimică. Cum credeţi că nişte profesori care ridică lunar peste 3.000 de euroi vor cere ca mustăria să le fie închisă, câtă vreme mai au muşterii?
Suntem caz unic pe mapamond. De 25 de ani n-am reuşit să terminăm operaţiunea de retrocedare şi, după cum merg lucrurile, povestea va dura încă mulţi ani. Şi cum să nu dureze, din moment ce pentru unii e foarte rentabilă?
Problema care se pune este dacă Oradea are faţă de oraş turistic. Sau dacă va avea vreodată. La cum arată acum, trebuie să ne gândim de două ori dacă invităm pe cineva în casă. Când baia îţi este în reparaţii, e jenant să-l duci pe oaspete la toaleta din curte.
Acum câţiva ani scriam cum a fost emisă autorizaţia de mediu pentru ferma Nutripork de şmecherii din Cluj, care, veniţi în control la Oradea, susţineau că n-au instrumente de măsurat mirosul. Sugeram atunci să le deşertăm o vidanjă în faţa sediului, dacă tot nu le pute nimic până acolo.
Elevii sunt scoşi din examen pentru că, vorba unei purtătoare de vorbe din Inspectorat, s-au întors cu mai mult de 45 de grade în lateral. Păi, dacă s-ar aplica aceeaşi măsură, supraveghetorii ar trebui împuşcaţi: ei s-au întors cu 180 de grade, numai ca să nu vadă ce se petrece în sală.
La ce zarvă a stârnit tăierea celor nouă stejari din Piaţa Unirii, am crezut că sunt ultimii copaci de pe pământ. Nu mă miră reacţia dură a Gărzii de Mediu şi a Agenţiei de Protecţie a Mediului împotriva proiectelor Primăriei. Oamenii sunt puşi acolo politic şi deocamdată singurul proiect asumat de PSD Bihor este boicotul.
Angajaţii de la SMURD au avut o perioadă în care au refuzat să intre în colonia de ţigani din Tinca pe motiv că maşina le era atacată şi personalul agresat. Romii sunt şi ei nemulţumiţi că, astfel, nu au acces la sistemul medical de urgenţă.
Acum, că marea unirea s-a dus dracului, hai să facem nişte calcule. Conform recensământului, Oradea are 196.000 de locuitori, pe când cei înscrişi pe listele electorale sunt 189.000. Din start, cifrele nu puşcă, căci statistic 20% din populaţie este între 0 şi 18 ani.
Munca celor din Primărie, a constructorilor şi banii Uniunii Europene încep să dea roade în Cetatea Oradea. Până la finele anului se termină prima fază de reabilitare. În urma săpăturilor s-au făcut descoperiri uluitoare, inclusiv urmele unei biserici datând de prin secolul X, ceea ce ar putea îmbătrâni actul de naştere a urbei cu cel puţin 200 de ani!
Poţi să nu-l iubeşti pe Bolojan, dar nu poţi să nu-ţi iubeşti oraşul. E ca şi cum nu ţi-ai iubi mama. Acum e momentul să arătăm că nouă nu ni se rupe-n 14 de Oradea Mare. În 14 iunie.
Acum câţiva ani făceam haz de o directoare maghiară de şcoală care hotărâse ca elevii români să nu folosească toaleta colegilor unguri. Nu m-am scandalizat prea tare, fiindcă specimene de acest gen există în toate naţiile. Dar o mai ţineţi minte pe primăriţa din Biharia, care a decis să iasă din proiectul Aparegio pe motiv că preţul apei va creşte foarte mult?
Discuţiile aprinse pe tema unificării cu Sînmartinul au scos la iveală probleme structurale ale Oradiei. Măcar într-un punct toţi sunt de acord: Oradea pierde anual tineri valoroşi, care preferă oraşele mai dinamice sau ţările mai civilizate. Dar, pe lângă aceste pierderi, înregistrează şi o adevărată hemoragie a instituţiilor.
Aşa mi-a spus un cetăţean mândru nevoie mare că n-a ieşit la referendum. Are perfectă dreptate, m-am prins şi eu că de fapt se vota unificarea cu Ilie Bolojan, nu a Oradiei cu Sînmartinul...
Pe mine nu mă interesează cine îmi vinde curentul. Că o face socrul lui Ponta, naşa lui Udrea, Electrica sau Teszari, mi-e totuna. Dar sigur mă interesează să primesc energie electrică la cel mai convenabil preţ.
Ei, bine, acum să vedem ce oameni suntem. Orădeni adevăraţi sau vopsiţi? Pentru mine nu există orădeni unguri sau români, orădeni penelişti sau pesedişti. Ci orădeni care iubesc oraşul şi orădeni care sunt invidioşi pe cei dintâi...
Peste 8.000 de orădeni au semnat pentru amplasarea unei statui a regelui Ladislau în Piaţa Unirii. Iată cum comunitatea maghiară s-a mobilizat, argumentând, printre altele, că statuia întemeietorului oraşului ar creşte atractivitatea turistică a zonei.