Fraţii Doru şi Adi Maghiar se luptă cu Primăria. Ei cer 200.000 de euro, la valoarea lor un fleac, pentru nişte terenuri pe care în 2005 oraşul a făcut şoseaua de centură. Ce mă enervează pe mine nu este că proprietarii sunt răsplătiţi regeşte, ci că eu şi alţi încă 200.000 de orădeni nu am avut norocul odraslelor răposatului Unchiu’...
Lupta pentru postul de rector la Sorbonica pare că se va da între fostul rector Barney şi probabil viitorul rector Targhet. Deocamdată niciunul nu vine cu un program, dar până la urmă nici nu contează. Ce credeţi că vor auzi votanţii?
Se spune că Statul este cel mai prost administrator şi, deci, ar trebui înlocuit cu operatorii privaţi. Eu nu văd lucrurile chiar aşa. Acum câţiva ani, pieţele orădene erau conduse de un şmecheraş care producea pierderi de jumătate de milion de euro pe an. A fost suficient ca, în acelaşi blamat sistem public, să vină alt manager, pentru ca pieţele să aibă tot jumate de milion de euro pe an, dar profit.
De patru săptămâni scriem depre isprăvile penale ale preşedintelui UDMR Bihor, Kiss Alexandru. La câte nefăcute a făcut, cred că ar trebui să ne transformăm în cotidian şi doar aşa, poate, am epuiza subiectul până la sfârşitul anului...
Ne-am obişnuit prost. După ce au curs bani gârlă de la coana UE, de nu mai găseai centimetru pătrat de asfalt nesfărâmat, iată că liniştea a început să se aştearnă peste oraş. Cred că abia acum chiar şi cei mai eurosceptici orădeni îşi dau seama că, la puterea financiară a urbei, fără fondurile UE n-am fi depăşit stadiul de târg "nime-n drum şi plin de praf".
Cine şi-a imaginat că Ilie Bolojan va renunţa la planul de unire cu Sînmartinul nu-l cunoaşte. Cu o încăpăţânare pe care şi catârii ar fi invidioşi, edilul vrea cu orice preţ să transforme Oradea în oraş turistic. Dacă până acum nu am avut o temă de campanie, iată că Bolojan ne-a servit una care va eclipsa toate celelalte chestiuni puse pe tapet. Un proiect pur administrativ devine, la alegeri, o miză politică.
Şi când faci un coteţ pentru găini te poţi trezi la final că balamaua-i pusă invers. Aşa că nu trebuie să ne mire că marile lucrări din oraş prezintă hibe. Conducătorii cu adevărat valoroşi îşi asumă, însă, greşelile şi trec degrabă la remedierea lor.
De când a apărut clasamentul care ne pune pe locul 4 în România la oportunităţi de afaceri, lumea a intrat în fibrilaţie. Dacă Primăria se laudă că a creat numai în parcurile industriale peste 3.000 de locuri de muncă, contestatarii spun că e degeaba, din moment ce oamenii sunt plătiţi cu minimumul pe economie...
Clujul este cu mai multe clase peste noi şi pentru că politicienii de acolo, indiferent de culoare, au fost uniţi atunci când a fost vorba de interesele judeţului. La noi, a fost râcă între primarul Oradiei şi preşedintele CJ, chiar şi dacă au fost din acelaşi partid.
Alegerile pentru Senatul Universităţii au stârnit interes uriaş, ştiut fiind că un Senat docil îi mănâncă din palmă rectorului. Actualul preşedinte, Sorin Curilă, se pare că l-a abandonat pe actualul rector, Constantin Bungău, şi a bătut palma cu contracandidatul acestuia, Florian Bodog.
Aeroportul Timişoara şi-a găsit un operator puternic, Ryanair. Debreţinul e deja de multă vreme ţinut în braţe de Wizz Air. Clujul a devenit aeroportul nr. 2 al României. Până şi Aradul, care în mod normal ar putea să dispară că-i ia Timişoara zborurile, şi-a găsit o companie care nu doar că face zboruri externe, dar şi concurenţă pe cele interne Taromului.
După 25 de ani în care s-au furat milioane de euro, după sute de jucători exploataţi şi vânduţi ca vitele, FC Bihor s-a desfiinţat. Am şi eu câteva amintiri cu FC Bihor...
Primăria a tras linia şi s-a prezentat în faţa orădenilor cu realizările. S-au băgat în oraş 250 milioane de euro, adică de 25 de ori peste suma alocată într-un an pentru investiţii din banii proprii. Dar chiar a făcut Oradea un salt de 25 de ani?
Aho, aho, copii şi fraţi, / Staţi puţin şi nu mânaţi!
Şi vedeţi ce s-a-ntâmplat / Anul ăsta minunat...
Totul a-nceput nasol, / Cu Sanyi Kiss pe la subsol...
Însă nu voi insista, / Că-i treabă de DNA.
Spune o vorbă că dacă vrei să-i mulţumeşti pe toţi vei sfârşi prin a nemulţumi pe toată lumea. Cam aşa s-au petrecut lucrurile şi cu Piaţa Unirii. La avalanşa de revendicări ale iubitorilor de clorofilă, vicele Mircea Mălan a cedat şi a umplut piaţa de pomişori.
Mai devreme sau mai târziu, Ilie Bolojan va părăsi funcţia de primar şi, probabil, şi Oradea. Mulţi se întreabă ce se va întâmpla cu Primăria în era post-Bolojan. Câte din lucrurile bune se vor păstra şi câte din cele rele se vor amplifica?
Nu ştiu exact cum stă treaba în Secuime dar noi, orădenii, am cam uitat să trăim împreună. Asistăm la o segregare ce nu face cinste unui oraş multietnic şi multiconfesional. Oradea nu a reuşit să-i integreze pe toţi concetăţenii veniţi de prin împrejurimi...
Ce-i lipseşte urbei noastre să facă saltul spre prima ligă a municipiilor din România? Câteva atuuri care ar putea cântări greu în eventualitatea unei regionalizări avem. S-au făcut parcuri industriale, spitalele sunt bine puse la punct, infrastructura de utilităţi şi rutieră e într-o continuă ameliorare. Dar...
Ilie Bolojan, în lupta lui cu speculatorii imobiliari, a ticluit celebrul impozit pentru terenurile intravilane de pe lângă case, încadrându-le la "curţi - construcţii". Dar alături de samsari au apărut şi victimele colaterale, persoane ce locuiesc de zeci de ani pe dealuri, cu terenuri improprii pentru construit...
Acum câteva luni, Ambulanţa Bihor se pricopsea cu trei politruci în conducere. Director a fost pus Gheorghe Pintea, făcut colonel la apelul de seară de către şeful său de partid, generalul izmană Gabriel Oprea. Pintea s-a pus pe scormonit rahatul şi a descoperit că fosta conducere fura pe rupte, chestie până la urmă meritorie. Dar, dacă tot vrea să facă curăţenie, ar putea să-i dea afară pe alde Adrian Stângă, consilier local PSD, şi pe Liviu Sabău Popa, şeful pesediştilor orădeni...
Cei care au crezut că Ilie Bolojan se va linişti după un tur de forţă, în care s-au investit 200 milioane euro în măruntaiele Oradiei, se înşală. Ne aşteaptă pentru viitorul cincinal alte 200 milioane, numai bune de păpat, că tot vin de la Uniunea Europeană.
Pun pariu că nici 3% din populaţia judeţului nu ştie că Bihorul are un proiect mamut pentru managementul deşeurilor. E vorba de crearea unui sistem care să rezolve europeneşte problema gunoaielor. Costul? Cam 55 milioane euro, puşi la bătaie de naiva UE.
La noi, conform unui studiu, în ultimii doi ani numai în Bihor au fost prinşi zilnic câte trei gealaţi furând lemne. Şi pun pariu că e vorba de cei care fură cu zadia, roaba sau căruţa. Adevăraţii mafioţi fură cu peridocul, cu TIR-urile şi cu basculantele...
Eu sunt de acord că ar trebui umblat la salariile dascălilor, dar cu cap. În primul rând, trebuiau mărite salariile debutanţilor. Apoi, mărirea de salarii trebuia făcută în funcţie de rezultate. Nu e normal să măreşti şi salariile profesorilor care de ani de zile nu pot şcoli o loază aşa încât să treacă de Bacalaureat...
Foarte puţini orădeni ştiau cu adevărat cum arată Cetatea Oradea. Cu excepţia celor care au făcut armata acolo sau a vagabonzilor care cutezau să escaladeze impunătoarele metereze, pentru orădenii de rând Cetatea era un punct alb pe harta oraşului.
A trebuit ca Primăria să vrea să foreze un puţ de reinjecţie a apei termale ca să-şi dea seama că stăpânii de la Bucureşti ne-au vândut până şi pământul de sub picioare. Marii patrioţi de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale au concesionat mai mult de jumătate din Bihor firmei NIŞ Petroleum, puiuţ al inocentului concern Gazprom.
Dracul - sau ceasul rău - a făcut ca manifestaţia de marţea trecută, Critical Mass, să se termine prost. Puhoiul de biciclişti a parcat exact în inima şantierului din Piaţa Unirii, iar şeful de lucrare, un italian, când a vrut să iasă din piaţă, a acroşat câţiva participanţi la manifestare. A ieşit cu scandal, maşina şi faţa şoferului fiind şifonate de cetăţenii revoltaţi.
Cine a condus la viaţa lui şi altceva decât un cărucior de butelii ştie că orice investiţie are gradul ei de risc. Şi că, dacă vrei să te dezvolţi, nu aştepţi să strângi parale, ci te împrumuţi de bani. Nu este, deci, nicio tragedie că Primăria se apropie de gradul maxim de îndatorare, care e de 30% din buget...
Când pregăteşti un interviu cu un arab din Siria clişeele îţi aleargă prin minte. Te aştepţi să dai de un tip cu Coranul în mână şi eventual cu un rucsac în spate, care mai şi ticăie. Endocrinologul Rafik Khal, orădean din 1992, te întâmpină însă cu zâmbetul pe buze, aşa cum este mereu în micul său cabinet de pe strada Spitalului. Mândru de pacientura pe care şi-a format-o, totdeauna calm, vorbeşte frumos cu oamenii, îi ascultă, îi înţelege şi încearcă să-i ajute. "Germanii au dat lovitura: au luat ce e mai bun din valul de refugiaţi", afirmă el, legat de valul de refugiaţi din Europa.
În Oradea, repararea şcolilor a întârziat nepermis de mult, iar fondurile alocate sunt nepermis de mici. Dacă acum doi ani se dădeau 2 milioane lei pentru reparaţii, suma a scăzut la 1,7 milioane. În schimb, din pix, municipalitatea decide să dea 150.000 lei pentru lucrările la catedrala ortodoxă!