Deşi are destule probleme din cauza referendumului, Liviu Dragnea recidivează şi încalcă toate legile, inclusiv pe cele ale bunului simţ, în această campanie prezidenţială. Eu, sincer, m-am bucurat aflând că vine la Oradea să dea cheile a 10 microbuze şcolare. M-am întristat însă la loc când am aflat că de fapt acestea nu sunt donate din modestele lui economii de teleormănean isteţ, ci au fost cumpărate din banii publici.
Vestea mutării Regionalei Vamale la Cluj a stârnit o emoţie generală. Lumea a sărit, speriată că rămânem un oraş de provincie prăfuită, iar politicienii, aflaţi deja în campanie electorală, s-au simţit nevoiţi să reacţioneze, chit că durerea lor pentru problemele concetăţenilor se situează de obicei în spate, undeva la turul pantalonilor.
Fraţii de la Centrul Creştin Salem, păstoriţi de Beniamin Teodor Ciuciui, se războiesc cu fraţii de la Biserica şi Liceul Betel, pentru o bucată de pământ. Un drum ce trecea prin curtea liceului a fost îngrădit, iar acum Primăria, care doreşte o cale de acces spre Centură, se vede nevoită să exproprieze o parcelă de la Salem, ca să nu micşoreze din spaţiul folosit de 1500 de copii.
La ieşirea din fiecare localitate apar panouri semeţe cu urarea "Drum bun". Sub un asemenea mesaj, un mucalit a scris cu cărbune "Îi bun o p...". Respectivul a luat urarea ca o constatare, motiv pentru care s-a simţit obligat să restabilească adevărul.
.jpg)
M-am întrebat mereu de ce ofertele la licitaţii se trimit în dosare voluminoase, cu tabele şi calcule stufoase. Mai bine s-ar trimite pe portative, în cheia sol, nu cu cifre, ci cu note muzicale. Asta pentru că experienţa arată că mai toate licitaţiile sunt cu cântec.
Directorul de la AJOFM a observat că angajaţii de la stat sunt mai bine plătiţi decât cei din mediul privat. În Occidentul spre care tânjim e fix pe dos, în schimb există avantajul unei siguranţe mai mari a locurilor de muncă din sectorul bugetar.
În sfârşit şi ceva veşti bune despre aeroport. S-a semnat contractul cu constructorul şi, după soluţionarea contestaţiilor, se poate trece la treabă. Povestea asta cu contestaţiile atinge de multe ori absurdul. Că marii constructori se bat pentru asemenea lucrări, e firesc, pe foamea asta. Dar ce hal de legi avem dacă o firmă de apartament - ce zic de apartament, de şură din Haieu - a putut contesta caietul de sarcini? Şi asta în vreme ce e un sereleu amărât care cică se ocupă cu amenajări peisagistice.
Experimentele pe care le face Ministerul Educaţiei pe seama tinerilor mă duc cu gândul la nazişti. De câteva săptămâni marii dascăli din Minister au fătat nişte hotărâri care l-ar face pe Spiru Haret să se răsucească în mormânt. Mai nou, universităţile pot să se transforme şi în şcoli postliceale, elevii fără Bac pot studia lejer la facultăţi, iar doctoratele se pot face şi la fără frecvenţă.
.jpg)
Nici un bihorean n-a ajuns la înalta demnitate pe care a atins-o doamna Rozalia Biro, fosta noastră viceprimăriţă. Nu mă surprinde numirea unui udemerist la Cultură, dar e ciudat că preşedintele Kelemen Hunor, extrem de prudent cu oamenii pe care-i bagă în faţă, alege o persoană controversată. Sau poate prin manevra asta vrea să dea o lovitură organizaţiei UDMR Bihor, discreditând-o?
Cum ştiţi, pe lângă Băile Felix şi Băile 1 Mai, am mai identificat o staţiune balneară: Consiliul Judeţean. Acolo e ca-n rai: muncă ioc sau mai deloc, e la loc cu verdeaţă, lângă Parcul Traian, nu este durere şi canci întristare. La aşa avantaje, nu putea Primăria Oradea să nu-şi construiască la rândul ei o staţiune similară.
Vestea că un conaţional de-al nostru rom a fost molesat cu sălbăticie de nişte parizieni nu cu mult mai deschişi la culoare ca el a stârnit foarte multă emoţie. Ministrul nostru de Externe şi-a îngroşat vocea şi a cerut explicaţii, deşi mai bine şi-ar fi dat cu cremă hidratantă pe faţă, să nu-i crape obrazul de ruşine. Fiindcă junele pe care l-am "exportat" tocmai cetăţean model al Uniunii Europene nu e.
Pe mine nu mă deranjează că Romanul este un om bogat. Şi nici că primeşte atenţii de la pacienţi, atunci când nu condiţionează actul medical. În fond, fiecare face ce vrea cu banii lui, îi dă la cerşetori, la biserică, la doctori sau pur şi simplu îi aruncă pe fereastră. Dar să treci studenţi la examene contra cost, printr-un sistem bine organizat, care durează de ceva vreme, este scandalos.
Nu mă mir că Alexandru Kiss nu mai iubeşte Oradea. În ura lui nemăsurată faţă de Bolojan ar face orice ca să demonstreze că fără UDMR nu se poate face nimic în Bihor. Dar să ai un preşedinte de Consiliu Judeţean şi un primar de municipiu reşedinţă de judeţ din acelaşi partid, iar cei doi să-şi scoată ochii în public - parcă e prea mult.
Interesant, când e vorba despre o lucrare de canalizare se bat zeci de firme şi licitaţia se adjudecă la jumătate din valoarea poiectată. Când e vorba de lucrări care în general presupun meşteşug, renovări de clădiri, mozaicări sau refacerea vechilor pieţe, abia se prezintă câte un constructor, şi acela exact la preţul de pornire.
.jpg)
O veste în aparenţă bună. Pentru cei care vor să obţină certificate de urbanism şi autorizaţii de construire mai rapid s-a instituit o taxă de urgenţă. Ajunseserăm toţi să credem că o hârtie trebuie să dospească în Primărie 30 de zile pentru că aşa cere procesul tehnologic: depozitare, fezandare, fermentare, verificare, dospire şi, într-un final apoteotic, aprobare.
Nemţii spun că dacă un câine ciobănesc german a trecut pe o uliţă din Rusia, toţi locuitorii satului respectiv se declară germani şi cer cetăţenie. Cam aşa e şi pe la noi, dacă un român gustă măcar o dată dintr-un bograci fuge repede să-şi ia cetăţenie maghiară. Motivul declarat este că vrea să poată călători în SUA fără viză, chit că el n-are bani nici măcar să ajungă cu tramvaiul în Nufărul.
Alexandru Mudura a fost o personalitate importantă a acestui oraş, dar şi un personaj fascinant. Când comuniştii au confiscat România, românii, maghiarii şi evreii de aici şi-au declarat ca patrie Oradea. Iată de ce, deşi putea avea un trai îmbelşugat pe meleaguri străine, unul care s-a format în acest spirit a ales să se întoarcă acasă. Mudura era, aşa cum obişnuia el să spună, "local patriot".
Schimbarea şefului Inspectoratului Şcolar, Daniel Negrean, a deschis sezonul scoaterii la mezat a tuturor posturilor din deconcentrate. Să te ţii după alegeri la aranjamente, jalbe, rugăminţi şi deconturi! Energia consumată pentru primirea unui post este de trei ori mai mare decât cea cheltuită, ulterior, pentru conducerea efectivă a instituţiei vizate.
Aşa cum anticipam acum câteva luni, licitaţia pentru construirea CET-ului pe gaz a fost adjudecată de combinaţia dintre italienii de la STC spa şi botoşănenii de la Elsaco Engineering, cu larga consultanţă a lui Anton Tămăşiu, fost director la un CET din Germania. M-aş fi bucurat ca la cea mai mare licitaţie din istoria oraşului să nu câştige prima firmă ieşită în cale în Italia...
Primăria a decis să bage 110.000 euro într-un sistem performant de monitorizare cu camere de luat vederi. Partener şi utilizator al sistemului va fi Poliţia Bihor, iar beneficiari aproape toţi orădenii. Mai puţini infractorii. În plus, 17 maşini ale Poliţiei Locale şi Municipale vor fi dotate cu sisteme de înregistrare audio-video, chestie care-i va mânia deopotrivă pe beţivii prinşi la volan şi pe poliţiştii rutieri, a căror marjă de negociere scade simţitor.
Aveam un coleg la uzină care zilnic fura câte ceva. Ba un rulment, ba nişte electrozi de sudură, orice. Când nu găsea nimic de şmanglit, se mulţumea cu nişte şuruburi. Mi-a spus că dacă nu fură ceva într-o zi, face febră. L-a văzut careva pe domnul Sanyi Kiss în activitatea lui de două decenii la Consiliul Judeţean făcând măcar o dată febră?
Faptele. Hidroserv, o firmă ce deserveşte Hidroelectrica, rupe un stăvilar şi comuna Lugaşu de Jos rămâne fără apă, adică exact ce-şi doreau sătenii în preajma Paştilor. Primarul urbei, Şorban Levente, vorbeşte făţiş de un act de sabotaj, pentru că echipa care a lucrat era condusă de un liberal, iar liberalii sunt în ură cu udemeriştii. Cred că domnul primar a văzut prea multe filme cu terorişti...
Bolojan a pierdut bătălia pentru mutarea Muzeului în Cetate nu pentru că ideea lui ar fi fost proastă, ci pentru că a fost incapabil să explice cu cifre avantajele proiectului său. În vreme ce drojdieri convertiţi în mari specialişti turnau comunicate pline de cifre lipsite de noimă, Bolojan se încăpăţâna să creadă că va câştiga lămurindu-i pe consilierii locali.
Muzeografi, oameni de cultură, pictori de lebeniţe, iubitori de animale şi vătraşi resuscitaţi, ba chiar şi membrul Partidului Conservator se luptă ca Muzeul să fie dus în molozul de la Garnizoană. Dacă te pui cu ei, se cheamă că nu iubeşti cultura. Eu recunosc că, în cazul acesta, nu o iubesc.
Crud destin a avut şi CET-ul nostru... La Revoluţie, era o damă deja trecută, dar încă în putere. Au venit însă şmecherii transpartinici şi au scos-o la produs pe Borşului, fără să se îngrijească să-i mai facă un lifting, să o mai upgradeze, să-i mai tragă o spoială. Când băieţii deştepţi de la gaze erau mai strâmtoraţi se rugau pe la Primărie ca CET-ul să ardă gazul. Când importatorii de cărbune intrau în jenă financiară, Centrala o lua pe lignit.
Din păcate pentru el, şi mai ales pentru noi, de cum a intrat în administraţie, ca preşedinte al Consiliului Judeţean, Cornel Popa a demonstrat că e pe lângă fenomen şi nu mai are nici energia, nici dorinţa să înveţe noua meserie. Şi uite aşa am intrat într-o perioadă de stagnare, ca pe vremea lui Brejnev.
Prin stilul său abrupt şi autoritar, Ilie Bolojan a reuşit din nou să-i încaiere pe orădeni. Pornind de la nişte considerente strict economice, nici acelea nu prea detaliate, primarul e decis, avându-l alături, de data asta, şi pe preşedintele Consiliului Judeţean, Cornel Popa, să mute Muzeul Ţării Crişurilor în Cetate.
Intrarea UDMR-ului la guvernare nu e un lucru rău pentru Bihor. Nu ştiu dacă vor continua lucrările la Autostrada Transilvania, dar măcar acest aspect figurează ca un punct distinct în noul program. Apoi, prezenţa udemeriştilor în Guvern ne asigură că nu se va face nicio regionalizare care să dezavantajeze Oradea.
.jpg)
În general lumea nu manifestă o dragoste fierbinte faţă de poliţişti sau procurori. Fenomenul nu e prezent doar la noi. Cam peste tot, oamenii simt un fel de apăsare când sunt în preajma organelor de ordine, pe care le consideră mai degrabă de represiune. Totuşi, nu pot să nu recunosc că-mi plac băieţii cu epoleţi în anumite situaţii.
Oradea şi Sânmartinul vor să se unească. Mişcarea face parte dintr-un proiect mai larg prin care, în trei cicluri electorale, comunele din sudul oraşului ar fi absorbite de reşedinţa de judeţ. Primăria îşi propune un proiect pe termen lung, semn că Oradea are în sfârşit o strategie coerentă!