Cu bune, cu rele...
Instituţiile care s-au remarcat în judeţ au fost DNA-ul, Consiliul Judeţean şi Primăria Oradea. Despre CJ numai de bine. Activitate impecabilă, fără greşeală. Nici nu-i de mirare, că acolo nu se întâmplă nimic de trei ani.
Instituţiile care s-au remarcat în judeţ au fost DNA-ul, Consiliul Judeţean şi Primăria Oradea. Despre CJ numai de bine. Activitate impecabilă, fără greşeală. Nici nu-i de mirare, că acolo nu se întâmplă nimic de trei ani.
N-am comentat nimic atunci când cei jecmăniţi de regimul comunist şi-au recuperat averile. Până când am văzut că obrazul s-a transformat în şorici iar degetele în copite, şi am cerut să se pună stop jafului.
Oradea se află în faţa unor provocări formidabile şi are pe rol câteva proiecte ce vor croi destinul locuitorilor pe cel puţin 20 de ani.
Pensionarii au fost mai mereu consideraţi o simplă masă de manevră, extrem de utilă în campaniile electorale, şi nicidecum nişte oameni care după o viaţă de trudă merită trataţi cu respect.
Montarea repartitoarelor nu face decât să legalizeze un furt. Unii le închid şi preferă să se încălzească de la vecini, pentru că o mare parte din căldură vine prin pereţi.
N-am mai văzut alegeri în care amestecul unor preoţi ortodocşi să fie atât de scandalos ca acum. Dacă ar fi fost vorba doar de un amărât de preot de ţară căruia primarul îi promite bani ca să mai ridice un etaj la casa parohială, mai treacă-meargă. Dar...
Câte polemici a suscitat harta votului din turul întâi, cea care arată zonele contaminate cu roşu de Moscova şi cele vopsite cu albastru de UE! S-au apucat mulţi politruci să ne atragă atenţia asupra pericolului secesiunii. Dar, de fapt, se dau de ceasul morţii nu că ne vor cotropi "bozgorii", ci fiindcă vor rămâne ei fără vaca de muls.
Aveau şi pesediştii ocazia să arate că nu ne dispreţuiesc precum şeful lor de la Teleorman, numitul Dragnea Liviu. O simplă hotărâre de Guvern ar fi transferat CET-ul II municipalităţii, dar nu...
Eu cred că retrocedările cinstite au fost necesare şi inatacabile. Dar în Bihor mi-a fost dat să văd nişte minuni care frizează nu doar Codul Penal, ci şi orice tratat de psihiatrie.
Dacă tot am intrat în zodia marilor pomeni electorale, guvernanţii s-au gândit că ar fi cazul să mărească alocaţiile pentru copiii proveniţi din familii cu venituri reduse. Efectele vor fi catastrofale.
Domnul Mang a declarat că a rezolvat ca Vama să rămână pe loc cel puţin până la Crăciun. Ba a şi criticat mutarea, arătând că e generatoare de cheltuieli suplimentare.
Fiecare judeţ de pe graniţa de vest poate să prezinte un proiect strategic pentru accesarea de fonduri europene transfrontaliere. Numai ai noştri s-au gândit "să pună Bihorul pe primul loc" făcând un drum prin pădure.
M-am tot întrebat ce o fi fost în mintea doamnei Adelina Coste când a dat dreapta pe stânga, mai ales că nu mai departe decât acum doi ani îl făcea terci pe actualul ei şef de la PSD, Ioan Mang, acuzat de plagiat. Trebuie să ai o rezistenţă fizică deosebită să vii acum să-i pupi mâna şi să nu-ţi pese dacă el şi-o ţine în buzunar sau în altă parte. Dar când am văzut cât de uşor câştigă madam Coste banul, numai pe motiv că e înfiptă politic, m-am dumirit că miza e foarte mare.
Hai să vedem cum suntem noi, bihorenii, trataţi de fraţii noştri români de peste Carpaţi. Apare şeful ANAF de la Bucureşti, bagă capul prin nişte birouri ale Direcţiei Vamale şi îi anunţă pe slujbaşi că în două săptămâni vor fi deportaţi la Cluj, cu locurile de muncă cu tot. Care nu vrea intră în şomaj!
Deşi are destule probleme din cauza referendumului, Liviu Dragnea recidivează şi încalcă toate legile, inclusiv pe cele ale bunului simţ, în această campanie prezidenţială. Eu, sincer, m-am bucurat aflând că vine la Oradea să dea cheile a 10 microbuze şcolare. M-am întristat însă la loc când am aflat că de fapt acestea nu sunt donate din modestele lui economii de teleormănean isteţ, ci au fost cumpărate din banii publici.
Vestea mutării Regionalei Vamale la Cluj a stârnit o emoţie generală. Lumea a sărit, speriată că rămânem un oraş de provincie prăfuită, iar politicienii, aflaţi deja în campanie electorală, s-au simţit nevoiţi să reacţioneze, chit că durerea lor pentru problemele concetăţenilor se situează de obicei în spate, undeva la turul pantalonilor.
Fraţii de la Centrul Creştin Salem, păstoriţi de Beniamin Teodor Ciuciui, se războiesc cu fraţii de la Biserica şi Liceul Betel, pentru o bucată de pământ. Un drum ce trecea prin curtea liceului a fost îngrădit, iar acum Primăria, care doreşte o cale de acces spre Centură, se vede nevoită să exproprieze o parcelă de la Salem, ca să nu micşoreze din spaţiul folosit de 1500 de copii.
La ieşirea din fiecare localitate apar panouri semeţe cu urarea "Drum bun". Sub un asemenea mesaj, un mucalit a scris cu cărbune "Îi bun o p...". Respectivul a luat urarea ca o constatare, motiv pentru care s-a simţit obligat să restabilească adevărul.
M-am întrebat mereu de ce ofertele la licitaţii se trimit în dosare voluminoase, cu tabele şi calcule stufoase. Mai bine s-ar trimite pe portative, în cheia sol, nu cu cifre, ci cu note muzicale. Asta pentru că experienţa arată că mai toate licitaţiile sunt cu cântec.
Directorul de la AJOFM a observat că angajaţii de la stat sunt mai bine plătiţi decât cei din mediul privat. În Occidentul spre care tânjim e fix pe dos, în schimb există avantajul unei siguranţe mai mari a locurilor de muncă din sectorul bugetar.
În sfârşit şi ceva veşti bune despre aeroport. S-a semnat contractul cu constructorul şi, după soluţionarea contestaţiilor, se poate trece la treabă. Povestea asta cu contestaţiile atinge de multe ori absurdul. Că marii constructori se bat pentru asemenea lucrări, e firesc, pe foamea asta. Dar ce hal de legi avem dacă o firmă de apartament - ce zic de apartament, de şură din Haieu - a putut contesta caietul de sarcini? Şi asta în vreme ce e un sereleu amărât care cică se ocupă cu amenajări peisagistice.
Experimentele pe care le face Ministerul Educaţiei pe seama tinerilor mă duc cu gândul la nazişti. De câteva săptămâni marii dascăli din Minister au fătat nişte hotărâri care l-ar face pe Spiru Haret să se răsucească în mormânt. Mai nou, universităţile pot să se transforme şi în şcoli postliceale, elevii fără Bac pot studia lejer la facultăţi, iar doctoratele se pot face şi la fără frecvenţă.
Nici un bihorean n-a ajuns la înalta demnitate pe care a atins-o doamna Rozalia Biro, fosta noastră viceprimăriţă. Nu mă surprinde numirea unui udemerist la Cultură, dar e ciudat că preşedintele Kelemen Hunor, extrem de prudent cu oamenii pe care-i bagă în faţă, alege o persoană controversată. Sau poate prin manevra asta vrea să dea o lovitură organizaţiei UDMR Bihor, discreditând-o?
Cum ştiţi, pe lângă Băile Felix şi Băile 1 Mai, am mai identificat o staţiune balneară: Consiliul Judeţean. Acolo e ca-n rai: muncă ioc sau mai deloc, e la loc cu verdeaţă, lângă Parcul Traian, nu este durere şi canci întristare. La aşa avantaje, nu putea Primăria Oradea să nu-şi construiască la rândul ei o staţiune similară.
Vestea că un conaţional de-al nostru rom a fost molesat cu sălbăticie de nişte parizieni nu cu mult mai deschişi la culoare ca el a stârnit foarte multă emoţie. Ministrul nostru de Externe şi-a îngroşat vocea şi a cerut explicaţii, deşi mai bine şi-ar fi dat cu cremă hidratantă pe faţă, să nu-i crape obrazul de ruşine. Fiindcă junele pe care l-am "exportat" tocmai cetăţean model al Uniunii Europene nu e.
Pe mine nu mă deranjează că Romanul este un om bogat. Şi nici că primeşte atenţii de la pacienţi, atunci când nu condiţionează actul medical. În fond, fiecare face ce vrea cu banii lui, îi dă la cerşetori, la biserică, la doctori sau pur şi simplu îi aruncă pe fereastră. Dar să treci studenţi la examene contra cost, printr-un sistem bine organizat, care durează de ceva vreme, este scandalos.
Nu mă mir că Alexandru Kiss nu mai iubeşte Oradea. În ura lui nemăsurată faţă de Bolojan ar face orice ca să demonstreze că fără UDMR nu se poate face nimic în Bihor. Dar să ai un preşedinte de Consiliu Judeţean şi un primar de municipiu reşedinţă de judeţ din acelaşi partid, iar cei doi să-şi scoată ochii în public - parcă e prea mult.
Interesant, când e vorba despre o lucrare de canalizare se bat zeci de firme şi licitaţia se adjudecă la jumătate din valoarea poiectată. Când e vorba de lucrări care în general presupun meşteşug, renovări de clădiri, mozaicări sau refacerea vechilor pieţe, abia se prezintă câte un constructor, şi acela exact la preţul de pornire.
O veste în aparenţă bună. Pentru cei care vor să obţină certificate de urbanism şi autorizaţii de construire mai rapid s-a instituit o taxă de urgenţă. Ajunseserăm toţi să credem că o hârtie trebuie să dospească în Primărie 30 de zile pentru că aşa cere procesul tehnologic: depozitare, fezandare, fermentare, verificare, dospire şi, într-un final apoteotic, aprobare.
Nemţii spun că dacă un câine ciobănesc german a trecut pe o uliţă din Rusia, toţi locuitorii satului respectiv se declară germani şi cer cetăţenie. Cam aşa e şi pe la noi, dacă un român gustă măcar o dată dintr-un bograci fuge repede să-şi ia cetăţenie maghiară. Motivul declarat este că vrea să poată călători în SUA fără viză, chit că el n-are bani nici măcar să ajungă cu tramvaiul în Nufărul.