Fac un apel fierbinte orădenilor de a supune dezbaterii publice problemele apărute în transportul în comun. Este vorba de situaţia scandaloasă de la metroul bucureştean, unde angajaţii sunt revoltaţi că Ministerul se leagă de salariile lor nesimţite.
Imediat după Revoluţie, când Ion Iliescu şi-a scos oamenii din grote pentru a face ţăndări Bucureştiul, au apărut nişte pancarte mobilizatoare pe care scria "Moarte Intelectualilor!". De pe atunci au izbucnit clivaje între diverse categorii de români, iar acum am ajuns la faza luptei între cei care lucrează la privat şi cei care lucrează, sau, mă rog, ar trebui să lucreze, la stat.
Iată că visul preşedintelui Ilie Bolojan de a avea toată puterea în Oradea şi în Judeţ se împlineşte. Odată tranşată problema prefectului PNL, în persoana lui Dumitru Ţiplea, toate ouăle puterii şi ale opoziţiei sunt în mâinile lui Bolojan. Aşa că, de acum înainte, tot ce se petrece, cu bune şi rele, va fi exclusiv meritul sau vina şefului de la CJ.
Mie mi-a plăcut cum s-a descurcat până acum inspectorul general şcolar Virgil Blage. Nu i-a tremurat mâna să le dea peste bot celor care se credeau mici „Dumnezei” prin şcoli din provincie şi în general a arătat că stăpâneşte problemele. Nu pot însă să-l aprob în noul scandal ce zguduie învăţământul liceal orădean...
Este clar că Ilie Bolojan copiază la Consiliul Judeţean modelul aplicat la Primăria Oradea. Şi în capitala judeţului a început cu eliminarea gunoaielor, mai întâi din organigramă, apoi de pe străzi. A trecut apoi la dureroasa şi controversata problemă a câinilor vagabonzi, şi iată că acelaşi algoritm îl aplică şi la Judeţ.
Dacă tot ne obligă UE să reducem emisiile de carbon, hai să luăm autobuze electrice care să-i culeagă pe cei 10-20.000 de orădeni de pe dealuri! Cu această ocazie, s-ar putea scrie proiecte și pentru asfaltarea acestor zone și împușcăm doi iepuri dintr-o lovitură!
Nu mă îndoiesc că din cartierul francez Voltaire al Oradiei până în comuna campioană la asistați, Lugașu de Jos, a notoriului primar Sorban Levente, asistații social îi închină imnuri de „pomenire” noului președinte al Consiliului Județean, Ilie Bolojan. Căci, la cum arată planurile lui Bolojan, asistații vor ajunge în șanțuri nu doar când vin de la cârciumă, ci și când vor trebui să plivească buruienile...
Dacă până acum câteva luni marea problemă a orădenilor era dacă noul stadion trebuie să aibă 25.000 de locuri sau mai puţine, acum se pune problema dacă vom mai avea un nou stadion. Şi asta nu neapărat pentru că mulţi miniştri de la Bucureşti se întreabă la ce ne trebuie stadion pe foametea asta, din moment ce n-avem echipă de fotbal...
Recent, PSD-iştii bihoreni au repus pe tapet, şi bine au făcut, situaţia corecţiilor financiare aplicate de autoritatea de management din Ministerul Dezvoltării pentru două proiecte ale Oradiei pe fonduri europene. Numai pentru noua linie de tramvai riscăm să dăm din buzunarul nostru 58,7 milioane lei. Lecţia e cam scumpă, chit că aşa avem ocazia să simţim pe propria piele ce ar fi însemnat ca toate investiţiile să le fi plătit din bugetul local.
Mărturisesc că nu știam că Oradea a dat omenirii un campion olimpic. E vorba de Kabos Endre, care la Olimpiada din 1936 de la Berlin a câștigat o medalie de aur la scrimă. Vestea a fost dată de deputatul Szabó Ödön care propune să i se facă o statuie în Parcul 1 Decembrie și să se planteze un vlăstar al stejarului pe care l-a primit cu acea fericită ocazie...
Hoi la, hoi la, noi merem a corinda! / Anu’ ăsta-i tare prost, / Cum nici unu’ n-a mai fost. / N-a fost an, ci băşcălie, / Pe motiv de pandemie! / De va fi la fel la anu’, / Vom lua boabe cu toptanu’. / Ascultaţi a mea corindă: ...
Toate ţepele din proiectul parcării de pe Independenţei sunt mizilic pe lângă ce ţeapă i-a tras Ludovic Orban lui Ilie Bolojan. Preşedintele Consiliului Judeţean credea că se poate bizui pe cuvântul şi onestitatea lui Orban. Dar el nu ştie că orice politician, chiar şi din Ardeal, după ce stă mai mult de un cincinal la Bucureşti, devine una cu miticii? În Orban nu poţi avea încredere nici dacă-i pui bocancul pe grumaz, tot va găsi o cale să-ţi fure plachiurile.
Noul primar a ieşit la rampă cu câteva veşti care ne pot arăta direcţia în mandatul său. Oradea se va împrumuta pentru construirea de parcări: la Catedrala ortodoxă, pe strada Iosif Vulcan, la Piaţa Cetate şi, cea mai importantă, la Spitalul Judeţean. Cred că ultima trebuia făcută de acum cinci ani, iar celelalte trebuiau finalizate ca să ne putem concentra pe parcările din cartiere.
Când am citit apelul disperat al redactorului-şef de la Familia, domnul Traian Ştef, m-am gândit că preşedintele Consiliului Judeţean, Ilie Bolojan, a luat-o razna. Eram informaţi că revista veche de peste 160 de ani va fi desfiinţată de călăul culturii orădene şi, implicit, naţionale. Imediat, la demers s-au raliat zeci de oameni oripilaţi de această acţiune sălbatică şi toţi şi-au postat pe Facebook poze cu hashtagul "no culture, no future"...
Iată că în preajma Crăciunului s-a produs o minune! În ciuda tuturor aşteptărilor, cum că şeful Consiliului Judeţean va intra cu satârul reducerilor la Filarmonică, măcelul nu a mai avut loc. Deja coriştii îşi căutau locuri de muncă, iar duşmanii lui Bolojan îşi scriseseră mesajele de indignare, numai bune de a fi postate pe Facebook.
S-a făcut un scandal uriaş pe tema cuvântului jignitor, rasist şi discriminator pe care arbitrul Sebastian Colţescu l-a rostit la adresa antrenorului camerunez al unei echipe turceşti. Adică Colţescu, ca să-l identifice pe respectivul, i-a spus unui negru că-i negru. Cum secundul vorbeşte şi franceza, acesta a presupus că termenul negru din română e sinonim cu negro din franceză, care, într-adevăr, e jignitor, pentru că înseamnă cioară. Nefericitul Colţescu! Dacă-i spunea cioară, totul era în regulă, că respectivul nu s-ar fi prins...
Solidaritatea este un element tot mai rar de găsit la neamul nostru. Când riveranii au aflat că în Aleşd urmează să treacă centura prin cartierul lor, imediat cei 750 de oameni care locuiesc în cele 16 case afectate au pus de-o petiţie. Până atunci, însă, nu le-a păsat de cele 300 de case cu (să respectăm proporţiile) 14.000 de locuitori scuturaţi zilnic de miile de TIR-uri care brăzdează centrul Aleşdului.
Nu ştiu de ce, dar azi mi-am adus aminte de un proverb spus de colegii mei saşi în vremea facultăţii: "Fie Johann cât de prost, înalt să fie să poată ajunge la slănină". Se pare că preşedintele ţării chiar are ghinion. După cum au căzut zarurile la alegeri, nu-l mai văd cum poate să aibă Guvernul său, pentru că va trebui să le dea posturi şi aliaţilor liberalilor. În schimb, a reuşit să aibă premierul său.
În mandatul care acum se sfârșește, cel mai bine reprezentată categorie de oameni ai muncii în Parlament a fost cea a pușcăriașilor. Ieșiți la vot, ca să nu mai trebuiască să mergem cu copiii și nepoții în frig la proteste, numai pentru că niște lepădături, în virtutea mandatelor de parlamentari, cred că pot face ce vor cu țara asta! Cei care au ceva de spus să vină la vot sau să tacă pe veci, că regretele târzii nu-s de niciun folos.
De 37 de ani în sistemul medical din Bihor, dr. Gheorghe Carp a trecut de la statutul de medic de circumscripție la cel de chirurg la Spitalul de Copii, a fost vreme de 5 cinci ani manager al Spitalului Municipal, iar de 8 ani conduce Spitalul Județean. Timp de 4 ani a fost viceprimar în echipa lui Ilie Bolojan, axându-se în principal pe modernizarea sistemului de sănătate orădean. Pandemia a făcut din doctorul Carp șeful tuturor spitalelor din județ, iar el a reușit cu o mână fermă să mențină funcțional sistemul de sănătate bihorean.
În iureşul creat de cifrele tot mai alarmante ale pandemiei a trecut aproape neobservată ideea ministrului Sănătăţii ca pe viitor spitalele să treacă înapoi în subordinea Ministerului. Mai grav decât atât, această idee a fost agreată şi de preşedintele ţării, semn că, după ce lucrurile se vor linişti, vom avea parte de numeroase surprize...
În primul rând, cred că ar trebui să definim ce însemnă drum de centură. O centură în adevăratul sens al cuvântului ar trebui să fie suficient de îndepărtată de oraş, încât, atunci când o străbaţi, abia să întrezăreşti localitatea pe care o ocoleşti. Practic, nici Oradea nu mai are centură, şoseaua e deja un inel interior al oraşului. Dar aşa cum e, centură sau nu, ne foloseşte de minune şi fără ea am fi fost cu nervii la pământ!
Unii răuvoitori spun că și acum încă mai avem orădeni țărani, care odată cu abandonarea navetei n-au reușit să lase opincile la barieră și accentul pe imaș. Dar, să fim realiști, era imposibil ca într-o singură generație, care la scara istoriei e o clipă, să renunți la celebrul „inghi mei” sau la inegalabilul „f… mamă, o ba”.
Fac un apel fierbinte la cei 200.000 de specialiști în arhitectură din Oradea pentru a participa la votarea celui mai bun proiect pentru amenajarea spațiului de deasupra parcării din strada Independenței! Și când zic 200.000 de arhitecți, nu fac nicio glumă. Până la urmă, cu toți ne iubim orașul și vrem să arate cât mai bine.
N-ai voie să cumperi legume românești din Piața Rogerius, pentru că e o piață cu acoperiș, în schimb te poți duce la Auchan sau Kaufland, la raionul de legume, și să-ți iei de acolo marfa adusă din China, Turcia și Polonia!? Că și Covidul ăsta e hoț. Altfel se zbenguie în hipermarketuri și altfel printre papornițele țăranilor. Comportamentul acesta slugarnic față de multinaționale și puternic discriminatoriu în cazul micilor producători autohtoni poate fi explicat prin două motive...
Mare zarvă cu declaraţiile preşedintelui Bolojan despre reducerile de personal de la Consiliul Judeţean. Practic, în afară de revista Kaufland, toată presa din ţară a preluat ştirea, şi nu m-ar mira ca oficiosul Bisericii Ortodoxe s-o treacă la categoria "Minuni". Unii zic că în prealabil ar fi trebuit să se facă un audit.
În 25 octombrie anul Domnului 2000, a apărut primul număr din BIHOREANUL. Dacă Alexandre Dumas a avut strălucita idee să continue povestea nemuritoare a muschetarilor şi să ni-i arate după 20 de ani, hai să fac şi eu la fel, dar invers. Să vedeţi cum eram noi acum 20 de ani.
Un eveniment unic în viaţă, care ar fi trebuit să rămână pe veci în memoria tinerilor căsătoriţi, s-a transformat într-un coşmar. Mi-am imaginat cum trebuie să fi gândit protagoniştii nunţii de pomină care s-a lăsat cu percheziţii la fostul comisar şef Eugen Boc şi cu Covid la nora acestuia.
Adevăr vă zic vouă! Masca e o botniță. E o invenție a podgorenilor, ca bieții culegători să nu poată mânca struguri, așa cum bine a remarcat și Zaharia Stancu. Așa că au dreptate cei care se luptă împotriva botniței, chiar dacă unii dintre ei sunt infractori, indivizi dornici de reclamă sau pur și simplu inși ajunși în stradă pentru că nu au mai încăput în alte stabilimente...
La Consiliul Judeţean treaba e clară. Ştiu de ce se va apuca Ilie Bolojan din prima zi de lucru, când va intra în biroul lui Pasztor Sandor. Se va apuca cu mâinile de cap. În schimb, la municipiul reşedinţă de judeţ situaţia e mult mai complicată. Când ai peste o sută de investiţii pe rol, oricât ai fi de deştept şi binevoitor, nu le poţi face pe toate repede, bine şi, mai ales, foarte ieftin. Florin Birta va trebui să-şi stabilească lista de priorităţi, astfel încât în mandatul lui să se închidă şantierele din Centrul oraşului.