E lungă şi tristă povestea cu dealul Ciuperca. Un proiect prost, o implementare superficială şi consecinţele nu au întârziat să apară. Sigur, constructorul se va apăra dând vina pe proiectant, iar acesta pe executant. Dar orice inginer cu puţină experienţă şi-ar fi dat seama că e riscant să pui în operă o lucrare cu studiul geo făcut pe genunchi, în birou.
Oraşul este asaltat de constructori. Până de curând, ne uitam cu invidie la Cluj, unde dezvoltatorul te ducea în câmp, îţi arăta unde va fi locuinţa ta, după care trebuia să scoţi banii. Acum şi în Oradea se cumpără locuinţe cu mult înainte de a fi finalizate, în multe cazuri chiar când demarează lucrările...
Dacă vreți să mergeți în vizită prin Băile Felix, eu zic să vă mai gândiți. Stațiunea arată deplorabil, e plină de șanțuri care deja se eternizează și, în locurile unde s-a reușit încropirea unor trotuare, acestea trebuie făcute cu sens unic, atât de înguste sunt. Acesta e prețul plătit pentru banii gârlă veniți pe linie de partid...
E scandal mare cu colectarea gunoaielor, chit că, prin comparaţie cu alte judeţe, noi deja suntem în secolul XXII. Dar când vine vorba de scumpiri, chiar dacă e vorba de contravaloarea unui pachet de ţigări, tot omul se revoltă.
Dacă tot nu se prea omoară cu predarea, nişte universitari din Cluj s-au apucat să facă nişte calcule financiare de pandemie. Din ele reiese că în fiecare lună capitala Ardealului pierde 32 milioane euro din cauza nefuncţionării universităţilor. Aţi auzit bine, 32 milioane euro bagă în bugetul lui Emil Boc învăţământul superior clujean! Păi, la sumele astea, nu merită ca administraţia locală orădeană să se zbată să aibă o şcoală ca lumea, care să atragă cât mai mulţi studenţi?
Este șocant să afli că Bucureștiul, care e de zece ori mai mare ca Oradea, are pe anul acesta un buget de investiții de două ori mai mic. Suntem noi geniali sau bucureștenii sunt praf și pulbere? Ochelarii dați gratis, excursiile pentru pensionari în Grecia și la Sfânta Parascheva, inseminările artificiale, biciclete pentru tineri, concertele cu duiumul și decorațiunile de Paște și de Crăciun, tot acest dezmăț s-a sfârșit și acum urmează mahmureala.
Până și cei mai înverșunați conspiraționiști și antivacciniști au sesizat ridicolul situației. Liderii lor de opinie erau modiste aflate în foame, jurnaliste lăsate la vatră sau pur și simplu armate de analfabeți mai mult sau mai puțin funcționali. În schimb, prezența doamnei doctor Groșan le conferă o legitimitate pe care nu o aveau când vectorii lor de opinie se poticnesc nu în științele medicale, ci în gramatica limbii române.
În România, problemele nu dispar niciodată, ci doar își schimbă natura. A făcut vâlvă postarea cu ursul care ieșise la vânat de schiori în plină stațiune montană. Faptul că niciun practicant al sportului alb nu i-a căzut victimă lui Moș Martin ține doar de norocul proverbial al românului. Ei bine, ce s-au gândit oficialii de la Brașov, după isprava care a cutremurat țara? Ia să rezolvăm problema în cel mai pur stil mioritic: îi ducem pe urșii supranumerari în alte județe! Așa că, dragi țărani de prin zona „ursificată”, așteptați-vă să primiți cât de curând o labă de urs peste față!
Vlad Voiculescu a intrat în colimatorul serviciilor şi, sincer, nu cred că-l prinde tricoul la cârma Ministerului Sănătăţii. Nu-l prinde nu pentru că a publicat nişte liste cu vaccinaţii, liste care oricum erau deja publice, ci pentru că transparentizarea provoacă frisoane celor care căpuşează de zeci de ani sistemul medical românesc. Reacţia instituţiilor de forţă împotriva lui Voiculescu mă face să cred că, poate fără să vrea, ministrul a lovit în interesele şefilor celor care se vaccinează discret pe la Lehliu Gară şi în alte noduri de cale ferată.
Războiul pe gunoaiele Oradiei continuă. Deja suntem în faza de luptă la baionetă, pentru că primarul Birta duce muncă de lămurire om la om cu şefii asociaţiilor de proprietari. În toată bătălia, un rol important îl are şi Coaliţia Rogerius, obişnuită să cenzureze deciziile Primăriei.
Județul e deservit de trei firme care încearcă să ne oblige să nu mai băgăm gunoiul sub preș. De departe, cea mai notorie este AVE. Nu neapărat pentru felul în care colectează gunoaiele, ci pentru modul scandalos în care taxează primăriile. Fiindcă pornește nu de la taxarea în funcție de cantitatea gunoiului, ci de la necesitatea de a face profit cât mai mare. Așa ceva numai la companiile de stat poți vedea!
Cine a construit la viaţa lui orice înjghebare mai mare decât un coteţ de găini ştie cât de complicată şi grea e viaţa când ai de-a face cu şantieriştii. Ne plângem, pe bună dreptate, că şantierele oraşului nu se termină niciodată la timp, uitând de fapt că marea realizare a Primăriei este că s-a străduit să le înceapă. Un caz clasic: Piaţa Ferdinand...
Oamenii nu ar trebui să fie nervoşi neapărat pe scumpire, ci pe faptul că Primăria, tot din banii lor, a plătit în patru ani aproape 6 milioane de euro penalizări pentru că nu colectăm aşa cum ne cere UE. Aici sunt banii noştri! Ne plac fondurile nerambursabile, dar detestăm să respectăm condiţiile de aderare asumate de Statul Român.
Peste 400.000 de oameni din turism și birturi fac foamea de când cu pandemia asta, în timp ce angajații de la Metrou și alți bugetari de lux ies în stradă pentru mărirea salariilor și perpetuarea sporurilor. Clivajul între bugetar și angajatul la patron este evident și scandalos!
Fac un apel fierbinte orădenilor de a supune dezbaterii publice problemele apărute în transportul în comun. Este vorba de situaţia scandaloasă de la metroul bucureştean, unde angajaţii sunt revoltaţi că Ministerul se leagă de salariile lor nesimţite.
Imediat după Revoluţie, când Ion Iliescu şi-a scos oamenii din grote pentru a face ţăndări Bucureştiul, au apărut nişte pancarte mobilizatoare pe care scria "Moarte Intelectualilor!". De pe atunci au izbucnit clivaje între diverse categorii de români, iar acum am ajuns la faza luptei între cei care lucrează la privat şi cei care lucrează, sau, mă rog, ar trebui să lucreze, la stat.
Iată că visul preşedintelui Ilie Bolojan de a avea toată puterea în Oradea şi în Judeţ se împlineşte. Odată tranşată problema prefectului PNL, în persoana lui Dumitru Ţiplea, toate ouăle puterii şi ale opoziţiei sunt în mâinile lui Bolojan. Aşa că, de acum înainte, tot ce se petrece, cu bune şi rele, va fi exclusiv meritul sau vina şefului de la CJ.
Mie mi-a plăcut cum s-a descurcat până acum inspectorul general şcolar Virgil Blage. Nu i-a tremurat mâna să le dea peste bot celor care se credeau mici „Dumnezei” prin şcoli din provincie şi în general a arătat că stăpâneşte problemele. Nu pot însă să-l aprob în noul scandal ce zguduie învăţământul liceal orădean...
Este clar că Ilie Bolojan copiază la Consiliul Judeţean modelul aplicat la Primăria Oradea. Şi în capitala judeţului a început cu eliminarea gunoaielor, mai întâi din organigramă, apoi de pe străzi. A trecut apoi la dureroasa şi controversata problemă a câinilor vagabonzi, şi iată că acelaşi algoritm îl aplică şi la Judeţ.
Dacă tot ne obligă UE să reducem emisiile de carbon, hai să luăm autobuze electrice care să-i culeagă pe cei 10-20.000 de orădeni de pe dealuri! Cu această ocazie, s-ar putea scrie proiecte și pentru asfaltarea acestor zone și împușcăm doi iepuri dintr-o lovitură!
Nu mă îndoiesc că din cartierul francez Voltaire al Oradiei până în comuna campioană la asistați, Lugașu de Jos, a notoriului primar Sorban Levente, asistații social îi închină imnuri de „pomenire” noului președinte al Consiliului Județean, Ilie Bolojan. Căci, la cum arată planurile lui Bolojan, asistații vor ajunge în șanțuri nu doar când vin de la cârciumă, ci și când vor trebui să plivească buruienile...
Dacă până acum câteva luni marea problemă a orădenilor era dacă noul stadion trebuie să aibă 25.000 de locuri sau mai puţine, acum se pune problema dacă vom mai avea un nou stadion. Şi asta nu neapărat pentru că mulţi miniştri de la Bucureşti se întreabă la ce ne trebuie stadion pe foametea asta, din moment ce n-avem echipă de fotbal...
Recent, PSD-iştii bihoreni au repus pe tapet, şi bine au făcut, situaţia corecţiilor financiare aplicate de autoritatea de management din Ministerul Dezvoltării pentru două proiecte ale Oradiei pe fonduri europene. Numai pentru noua linie de tramvai riscăm să dăm din buzunarul nostru 58,7 milioane lei. Lecţia e cam scumpă, chit că aşa avem ocazia să simţim pe propria piele ce ar fi însemnat ca toate investiţiile să le fi plătit din bugetul local.
Mărturisesc că nu știam că Oradea a dat omenirii un campion olimpic. E vorba de Kabos Endre, care la Olimpiada din 1936 de la Berlin a câștigat o medalie de aur la scrimă. Vestea a fost dată de deputatul Szabó Ödön care propune să i se facă o statuie în Parcul 1 Decembrie și să se planteze un vlăstar al stejarului pe care l-a primit cu acea fericită ocazie...
Hoi la, hoi la, noi merem a corinda! / Anu’ ăsta-i tare prost, / Cum nici unu’ n-a mai fost. / N-a fost an, ci băşcălie, / Pe motiv de pandemie! / De va fi la fel la anu’, / Vom lua boabe cu toptanu’. / Ascultaţi a mea corindă: ...
Toate ţepele din proiectul parcării de pe Independenţei sunt mizilic pe lângă ce ţeapă i-a tras Ludovic Orban lui Ilie Bolojan. Preşedintele Consiliului Judeţean credea că se poate bizui pe cuvântul şi onestitatea lui Orban. Dar el nu ştie că orice politician, chiar şi din Ardeal, după ce stă mai mult de un cincinal la Bucureşti, devine una cu miticii? În Orban nu poţi avea încredere nici dacă-i pui bocancul pe grumaz, tot va găsi o cale să-ţi fure plachiurile.
Noul primar a ieşit la rampă cu câteva veşti care ne pot arăta direcţia în mandatul său. Oradea se va împrumuta pentru construirea de parcări: la Catedrala ortodoxă, pe strada Iosif Vulcan, la Piaţa Cetate şi, cea mai importantă, la Spitalul Judeţean. Cred că ultima trebuia făcută de acum cinci ani, iar celelalte trebuiau finalizate ca să ne putem concentra pe parcările din cartiere.
Când am citit apelul disperat al redactorului-şef de la Familia, domnul Traian Ştef, m-am gândit că preşedintele Consiliului Judeţean, Ilie Bolojan, a luat-o razna. Eram informaţi că revista veche de peste 160 de ani va fi desfiinţată de călăul culturii orădene şi, implicit, naţionale. Imediat, la demers s-au raliat zeci de oameni oripilaţi de această acţiune sălbatică şi toţi şi-au postat pe Facebook poze cu hashtagul "no culture, no future"...
Iată că în preajma Crăciunului s-a produs o minune! În ciuda tuturor aşteptărilor, cum că şeful Consiliului Judeţean va intra cu satârul reducerilor la Filarmonică, măcelul nu a mai avut loc. Deja coriştii îşi căutau locuri de muncă, iar duşmanii lui Bolojan îşi scriseseră mesajele de indignare, numai bune de a fi postate pe Facebook.
S-a făcut un scandal uriaş pe tema cuvântului jignitor, rasist şi discriminator pe care arbitrul Sebastian Colţescu l-a rostit la adresa antrenorului camerunez al unei echipe turceşti. Adică Colţescu, ca să-l identifice pe respectivul, i-a spus unui negru că-i negru. Cum secundul vorbeşte şi franceza, acesta a presupus că termenul negru din română e sinonim cu negro din franceză, care, într-adevăr, e jignitor, pentru că înseamnă cioară. Nefericitul Colţescu! Dacă-i spunea cioară, totul era în regulă, că respectivul nu s-ar fi prins...